Autonomia elevului, prin ochii unui profesor

Puncte de plecare diferite, aceeași oportunitate de progres?

În domeniul educației, vorbim adesea despre necesitatea de a forma studenți independenți, capabili să gândească singuri, să ia decizii și să ia responsabilitatea pentru propria lor învățare. Vrem ca copiii să fie proactivi și să găsească soluții fără a aștepta un adult să intervină. Dar cum se formează de fapt această autonomie? Din experiența mea în clasă, autonomia nu apare de nicăieri și nu se dezvoltă automat cu vârsta.

Se dezvoltă treptat, prin responsabilități corespunzătoare vârstei, exerciții fizice și obiceiuri zilnice.

Pregătirea unui program, verificarea programului, notarea atribuțiilor sau organizarea lucrărilor de la școală pot părea ca lucruri mici, dar îi învață copilul să anticipeze, să planifice și să verifice.

De la „Ce fac?” la „Am înțeles!” Autonomia înseamnă, însă, și capacitatea de a începe o sarcină fără să depindem permanent de instrucțiunile unui profesor sau a unui alt adult.

La începutul unui exercițiu, uneori citesc și explic cerința, uneori o citește un student, și apoi ne dăm seama ce trebuie să facem împreună. Dacă văd vreo ambigüitate, mă voi întoarce cu o explicație. Totuși, se întâmplă că după câteva minute, un elev mă întreabă: Ce fac eu aici? Nu am înțeles. Le Ai citit sau recitat cerința de exercițiu? De cele mai multe ori Nu.

Îl îndemn să recite cu atenție cerința exercițiului.

Uneori expresia de nerăbdare dispare, fața lui se aprinde, și el întinde mâna spre pix, dornic să scrie Nu avea nevoie de o nouă explicație, ci de o mică atenție și încredere ca el să poată descoperi pentru sine ce se cere de la el.

Cred că de la aceste momente autonomia începe să se construiască.

Puncte de plecare diferite, aceeași oportunitate de progres La începutul clasei a cincea, întâlnesc studenți cu experiențe de învățare foarte diferite.

Unii provin din școli private, unde au învățat patru sau cinci ore de engleză pe săptămână, și deja demonstrează un vocabular bogat și abilități bune de comunicare verbală, chiar dacă scrisul și ortografia nu sunt întotdeauna la același nivel.

Citirea se formează doar la școală?

Alții au studiat engleza doar o sau două ore pe săptămână, iar diferențele inițiale pot fi vizibile. Ceea ce mă interesează, totuși, este dezvoltarea ulterioară. Am observat că, prin interes, muncă individuală, consistență și sprijinul profesorilor, unii elevi recuperează treptat aceste diferențe.

În termen de un an sau doi, copiii care nu au luat anterior concursuri sau examene de certificare pot fi pregătiți să facă un examen internațional de limbă engleză.

Nivelul la care începe un copil nu ar trebui să devină o etichetă.

Ceea ce contează este ceea ce învață să facă pentru a-și face progrese, atât la școală, cât și prin exerciții fizice constante acasă.

Fiecare copil are propriul ritm. Îmi amintesc o conversație care mi-a rămas în minte și care, mărturisesc, m-a amuzat. Tatăl unei eleve de al doilea clasa, o fată foarte capabilă, era nefericit că fiica lui nu putea citi fluent în engleză.

I-am întrebat: Dar cum citește în română? A Da. Am zâmbit: Asta înseamnă că în clasa mea ea citește bine!

În afară de umorul situației, i-am explicat că fetița avea nevoie să-și exerseze citirea și în limba ei maternă. I-am recomandat să încurajeze citirea constantă în română, fără a neglija exercițiul în engleză. Nu a fost o lipsă de capacitate de învățare, ci o învățare care a necesitat timp și practică.

Citirea nu se formează exclusiv la școală; continuitatea la domiciliu este o problemă, iar copilul poate învăța treptat să se întoarcă la un text și să observe progresul său. Adulții de acasă pot asculta, monitoriza și sprijina copilul în timp ce citește. Învățarea de sine nu înseamnă a fi lăsată singură Învățarea de sine nu înseamnă retragerea bruscă a sprijinului de la profesor sau de la familie. Dimpotrivă, adultul îi ghidează și îi explică, dar îi dă treptat copilului mai mult loc de a acționa.

În clasa de engleză, elevul poate fi încurajat să recite cerința, să urmeze un model, să consulte exemple folosite anterior, să caute un cuvânt într-un dicționar sau să-și revizuiască La fel de important este să le permitem să facă greșeli.

Un exercițiu rezolvat greșit poate deveni o experiență utilă atunci când elevul identifică greșeala și înțelege cum să o corecteze.