Cum transformă TikTok și Roblox copiii în admiratori ai criminalilor
Cum transformă TikTok și Roblox minorii în admiratori ai criminalilor?
Evenimentul tragic petrecut la o școală din Bistrița, unde un băiat de 13 ani, care împărtășase conținut agresiv pe rețelele sociale, a declanșat o dezbatere amplă privind impactul digital asupra tinerei generații. Pe spațiul online există nișe specifice în care autorii actelor de violență sunt ridicați pe piedestal și tratați ca idoli.
Cum descoperă copiii aceste medii, uneori pornind de la un simplu fragment video pe TikTok sau de o scenă din universul Roblox, și ce măsuri concrete pot lua părinții pentru a-i ocroti?
Pentru a înțelege mai bine mecanismele acestui fenomen, am discutat cu Matei Vrabie, Program Manager la Funky Citizens, o organizație specializată în educație media, educație civică și lupta împotriva dezinformării.
El ne-a explicat modul în care aceste materiale se răspândesc pe internet și felul în care adolescenții ajung să se integreze în astfel de grupuri.
Ce este True Crime Community (TCC) și prin ce se deosebește de documentarele clasice despre crime reale?
Matei Vrabie subliniază că primul lucru pe care părinții trebuie să-l asimileze este faptul că interesul pentru cazuri de crimă nu echivalează automat cu o admirație pentru autorii acestor fapte. Când vizionăm un documentar, de obicei ne interesează înțelegerea desfășurării faptelor, metoda anchetatorilor, identitatea victimelor și cauzele care au dus la tragedia.
True Crime Community, cunoscută sub acronimul TCC, reprezintă o rețea vastă de utilizatori, care cuprinde atât persoanele care documentează crimele, cât și grupurile care dezvoltă o fascinație profundă pentru agresorii violenți.
În anumite cercuri, aceștia sunt transformăți în figuri admirate, imitate sau chiar romanticizate.
Pe TikTok, de exemplu, se întâlnesc frecvent clipuri în care portretele agresorului sunt suprapuse peste ritmuri muzicale populare, însoțite de efecte vizuale și texte care îl prezintă ca o personalitate complexă, intrigantă sau chiar atractivă.
În loc de a se concentra asupra suferinței victimelor, conversația se deplasează spre calitățile personale ale celui care a comis atacul.
O cercetare intitulată „True Crime Community: Understanding the Depths of Digital Fandom and Performative Violence” descrie mai multe straturi ale acestui fenomen. La un capăt se află vizionatorii obișnuiți de documentare și investigații, iar la celălalt, grupuri mult mai restrânse care încurajează actele violente și, în cazuri extreme, chiar execuția unor atacuri.
Problema se manifestă atunci când un agresor devine un model de urmat, iar violența se transformă într-o strategie de obținere a popularității și recunoașterii în cadrul comunității.
Totuși, nu este corect să presupunem că orice adolescent care vizionează astfel de materiale are intenții violente.
Chiar cercetătorii de la West Point subliniază că, în marea majoritate a cazurilor, consumul obișnuit de conținut despre crime reale nu constituie o poartă de intrare către extremism sau radicalizare.
Cum poate ajunge un adolescent să vadă pe TikTok materiale care glorifică autorii unor crime sau atacuri în școli, chiar dacă nu le caută activ?
Matei Vrabie explică că pe TikTok, utilizatorii nu văd exclusiv clipurile persoanelor pe care le urmăresc. Platforma le recomandă automat conținut printr-o secțiune denumită „Pentru tine”. Putem privi acest algoritm ca un sistem care încearcă neîncetat să învețe preferințele fiecărui utilizator. Acesta analizează durata petrecută pe un clip, dacă acesta a fost vizionat integral, dacă a fost apreciat sau dacă utilizatorul a interacționat cu el. Aceste mecanisme sunt descrise chiar de TikTok în documentația oficială privind modul în care sunt generate recomandările.
Să presupunem că un adolescent vizionează un clip despre un atac petrecut într-o școală. Poate urmări acest material până la final din curiozitate, dorind să înțeleagă ce s-a întâmplat, sau pur și simplu pentru că imaginile îl uimesc. Algoritmul nu poate face întotdeauna distincția între curiozitate, îngrijorare și admirație.
El poate interpreta timpul petrecut pe acel clip ca un semnal de interes.
În consecință, adolescentul poate primi și alte materiale despre același atac, despre agresorul sau despre evenimente similare.
Printre acestea pot apărea atât conținut informativ, cât și clipuri care exaltă agresorii.
Pe ce alte platforme pot întâlni adolescenții asemenea conținut?
Este important de precizat că un singur clip nu înseamnă automat că adolescentul va primi un flux continuu de conținut violent. Algoritmul utilizează o mulțime de semnale, iar platformele aplică filtre pentru conținutul periculos.
Riscul crește semnificativ atunci când utilizatorul continuă să vizioneze și să interacționeze cu materiale similare. Mai există un aspect crucial. Nu toate clipurile care glorifică violența par agresive la prima vedere.
Unele folosesc imagini obișnuite, muzică, desene animate sau montaje care seamănă cu cele realizate pentru vedete.
Într-o anchetă publicată în ianuarie 2024, Institute for Strategic Dialogue (ISD) a identificat 127 de clipuri TikTok care glorificau autori de atacuri în masă, inclusiv pe conturi configurate pentru utilizatori minori.
Cercetătorii au identificat și 54 de postări similare pe X, iar materialele analizate circulau și pe alte platforme. Mai mult, s-a descoperit că anumite clipuri foloseau imagini inspirate din animațiile Pixar, ritmuri populare și personaje din jocuri video.
Așadar, vorbim despre conținut care poate părea, la prima vedere, o simplă formă de divertisment.
Acesta este un exemplu concret că existența regulilor de moderare nu garantează că toate materialele problematice sunt identificate și eliminate.
Pe ce alte platforme pot întâlni adolescenții asemenea conținut? Pot ajunge la el și prin jocuri precum Roblox sau Minecraft?
Matei Vrabie menționează că asemenea materiale nu se limitează doar la TikTok. Ele pot apărea pe Instagram, YouTube, Tumblr, X sau alte rețele sociale. Există apoi platforme precum Discord și Telegram, unde utilizatorii pot comunica în grupuri, inclusiv private. Un lucru esențial este că aceste comunități nu se rezumă la o singură platformă.
Un adolescent poate descoperi un clip pe TikTok, poate intra în discuții cu alți utilizatori, iar ulterior poate primi invitația de a continua conversația într-un grup de Discord.
Acest mecanism a fost documentat de Institute for Strategic Dialogue în cercetarea privind expunerea minorilor la glorificarea autorilor de atacuri în masă.
Cercetătorii au identificat conexiuni între TikTok, X, Roblox, Discord și Telegram, observând cum utilizatorii descoperă conținutul pe platforme publice și ajung ulterior în comunități mai puțin vizibile.
Și jocurile video pot face parte din acest circuit. Roblox și Minecraft sunt titluri în care utilizatorii pot construi lumi virtuale și pot interacționa cu alte persoane. În mod normal, acestea sunt spații pentru creativitate și distracție. Însă anumite funcționalități pot fi folosite și pentru a recrea evenimente violente. Cercetătorii ISD au documentat, de exemplu, recrearea atacului de la liceul Columbine în Roblox, dar și distribuirea înregistrărilor din asemenea jocuri pe TikTok.
Într-unul dintre cazurile analizate, un clip prezenta o recreare în Roblox a atacului de la Columbine și ajunsese printre cele mai vizionate materiale problematice identificate în cercetare.
De asemenea, analiza West Point din februarie 2026 arată că atât Minecraft, cât și Roblox au fost folosite de membrii acestor comunități pentru a recrea locuri sau evenimente asociate cu atacuri în masă.
Înregistrările realizate în jocuri sunt ulterior redistribuite pe alte platforme sociale.
Pentru un părinte, un astfel de clip ar putea părea doar o scenă dintr-un joc. Pentru membrii unei comunități care admiră agresorii, însă, poate reprezenta o referință la un eveniment real și un mod de a atrage alți utilizatori.
Să ne imaginăm că un adolescent vizionează un clip cu o școală recreată într-un joc. Din comentarii află că aceasta reproduce locul unui atac real. Devine curios, caută alte clipuri asemănătoare și descoperă utilizatori care discută admirativ despre agresor.
Ulterior, poate primi invitația într-un grup privat. Acesta este un scenariu posibil, nu o evoluție inevitabilă și nici un comportament caracteristic majorității utilizatorilor acestor jocuri. De aceea, cred că părinții trebuie să înțeleagă că internetul nu mai funcționează ca o colecție de platforme separate.
Copiii pot trece foarte ușor de la un joc la o rețea socială și apoi la o comunitate privată.