Ce spune dr. Sterian despre durerile de creștere?
Ortopedia pediatrică avertizează că termenul popular de „dureri de creștere” ascunde adesea o realitate medicală mai complexă decât cred părinții.
Ultimele știri
Prima zi la creșă: Cum să transformi emoțiile în pași spre dezvoltare
Oaze de relaxare pentru părinți și copii în regiunea Seattle
Muzeele din Seattle sunt gratuite în prima și a treia zi de joi din fiecare lună
Divorțul în Ohio: cum să protejezi sufletele copiilor tăiDeși mulți adulți consideră că disconfortul din zona membrelor inferioare este o consecință naturală a extinderii ososului, specialiștii susțin că acest concept este, în mare parte, o simplificație care poate masca afecțiuni necesare intervenției.
Pentru a demista subiectul, am consultat punctul de vedere al dr.
Alin Gabriel Sterian, medic specialist în ortopedie pediatrică și medicină sportivă, activ la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, care explică de ce este esențial să diferențiem simptomele banale de cele care indică o patologie subiacentă.
Imaginea tipică a unui episod de durere descris de părinți este cunoscută: copilul se trezește în somn plângând că îl dor picioarele, primește un masaj scurt, se liniștește rapid, iar la trezire revine la normal, alergând prin casă fără niciun semn de disconfort. Această scenă repetabilă duce automat la etichetarea fenomenului ca fiind legat de creștere, logică care pare intuitivă deoarece oasele se alungesc. Totuși, dovada științifică nu susține ideea că procesul de alungire osoasă generează dureri. Mai mult, sub acest generic se pot ascunde condiții medicale specifice care necesită tratament adecvat, nu doar observație.
Într-un dialog exclusiv, dr. Sterian clarifică statusul acestor dureri, subliniind că ele reprezintă un simptom, nu un diagnostic final. Nu toate cazurile de disconfort la nivelul gambelor sau al coapselor provin din aceeași sursă. Există episoade tranzitorii, declanșate de o zi intensă de activitate fizică, care se rezolvă spontan, dar și afecțiuni structurale ale oaselor, ale articulațiilor sau alte patologii care n-au nicio legătură cu dezvoltarea corporală normală.
Medicul insistă pe faptul că denumirea curentă este înșelătoare și funcționează ca o umbrelă sub care sunt grupate diverse entități clinice, de severități variate.
Când interogăm specialistul despre realitatea medicală din spatele acestui mit, Durerile considerate benigne ale membrelor inferioare sunt într-adevăr foarte frecvente în copilărie, manifestându-se predominant între vârsta de 3 și 12 ani. Se identifică două vârfuri de incidență: perioada preșcolară și intervalul cuprins între 8 și 12 ani. Cu toate acestea, explicația mecanică a creșterii osoase este defăcută de mai multe argumente. Procesul de creștere este unul lent și constant, nu intermitent, ceea ce ar trebui să producă o durere cronică, nu episodică.
De asemenea, dacă cauza ar fi cartilajele de creștere, durerea ar trebui să fie simțită în toată structura scheletică, nu selectiv la picioare, dat fiind că toate oasele corpului se dezvoltă simultan.
Care sunt factorii reali ai durerilor benigne?
Factorii reali care stau la baza acestor dureri benigne sunt diversificați.
Printre aceștia se numără oboseala acumulată a mușchilor după activitate, un prag de percepție a durerii mai scăzut la anumite copii, existența hiperlaxității articulare (articulații foarte flexibile), forma piciorului plat sau particularitățile anatomice ale cartilajelor de creștere.
Este crucial ca părinții să înțeleagă că durerea resimțită de copil este autentică, nu o invenție, iar în formele sale inofensive, aceasta nu lasă secvele și nu împiedică dezvoltarea corectă a organismului.
Pentru a distinge între o afecțiune benignă și una care necesită atenție medicală, dr. Sterian enumeră un set clar de criterii clinice pentru tabloul clasic al durerilor inofensive. Acestea includ apariția disconfortului în special în intervalul seral sau nocturn, uneori chiar trezindu-l pe copil din somn. Localizarea este specifică musculaturii, nu articulațiilor, afectând gambele, coapsele sau perimetrul genunchilor. De regulă, ambele picioare sunt implicate, chiar dacă nu întotdeauna în mod simetric sau simultan.
O trăsătură distinctivă este Recuperarea este spontană, fără nevoia de administrare a medicamentelor locale sau orale, iar dimineața, copilul își revine complet, participând la jocuri și mișcări fără a șchiopăta.
Examenul clinic fizic nu relevă modificări precum edeme, eritem sau restricții de mobilitate.
Situația se schimbă radical când semnele devin atipice. Părinții trebuie să suspecteze o cauză patologică diferită dacă durerea persistă constant la un singur picior sau într-un punct fix.
Prezența disconfortului în interiorul articulației, apariția sa dimineața sau asocierea cu rigiditate matinală sunt alte alarme.
De asemenea, dacă copilul începe să șchiopăteze, își reduce activitățile zilnice din cauza durerii sau refuză să fie atins în zona afectată, este imperativ să se consulte un specialist pentru a exclude bolile ascunse în spatele simptomelor.
Sursă: Totul despre Mame
Alte articole: