Clasele aglomerate diluează atenția didactică!
Tensiunea psihică și epuizarea mintală la tineri: impactul decisiv al mediului educațional
Ultimele știri
Numele de bebeluși Walton care lucrează dincolo de spectacol
Registru de cadouri pentru bebeluș: ghid anti-stres pentru părinții debutanți
Stresul fetelor: Ce le doare cu adevărat și ce cer de la părinți
Cele mai bune rezervări pentru adolescenți 2026Un nou document oficial emis de Organizația Mondială a Sănătății, făcut public în luna noiembrie a anului 2025, relevă o situație alarmantă privind starea psihologică a generațiilor tinere din continentul european. Datele statistice indică faptul că aproximativ 30 de milioane de tineri, cu vârsta sub 19 ani, trăiesc în prezent cu diverse forme de afecțiuni mentale. Mai precis, un reprezentant din fiecare grup de șapte copii și adolescenți din regiune este afectat de o tulburare a sănătății mintale. Evoluția numerică este îngrijorătoare, prevalența acestor probleme având o creștere de aproximativ o treime în decursul ultimelor 15 ani.
Situația se agravează considerabil în rândul elevilor de liceu, unde proporția ajunge la un individ din cinci (22%) care prezintă o astfel de afecțiune. Disproporția de gen este evidentă, fetele fiind afectate într-o măsură mult mai mare, cu o incidență de un sfert din populația feminină respectivă.
Fenomenul nu mai poate fi tratat ca o problemă marginală, ci constituie o veritabilă criză de sănătate publică.
În acest context, instituția școlară, locul unde majoritatea tinerilor își dedică cea mai mare parte a timpului zilnic, devine un actor central în dinamica acestei crize.
Situația din România reflectă tendințele observate la nivel european, dar adaugă nuanțe locale specifice care intensifică gravitatea problemei. Raportul recent al organizației Salvați Copiii România arată că aproape jumătate dintre minorii care au solicitat asistență specializată în anul 2025 au fost diagnosticați cu anxietate, depresie sau tulburări emoționale.
Printre afecțiunile raportate, anxietatea ocupă primul loc, fiind urmată de tulburările emoționale, dificultățile în relația cu părinții, problemele legate de procesul de învățare și dependența de dispozitivele electronice.
Analiza detaliată a datelor colectate în perioada 2023-2025 dezvăluie aspecte încă mai dure: un sfert din copiii cu vârste cuprinse între 7 și 17 ani care au consultat specialiștii prezentau o tulburare emoțională majoră, fie ea anxietate sau depresie, condiții adesea asociate cu expunerea prelungită la rețelele sociale.
Mai mult decât atât, peste 60% dintre preadolescenții și adolescenții asistați de psihologi aveau probleme severe de sănătate mintală, iar în unele cazuri extreme, situația a evoluat până la tentative de suicid. La nivel general, un sfert din copiii români declară că se simt frecvent triști, iar o majoritate covârșitoare, 56%, suferă adesea de oboseală cronică.
La scară națională, peste 22.000 de minori sunt înregistrați oficial cu tulburări de sănătate mintală, înregistrându-se o creștere constantă a cazurilor de anxietate și depresie în grila de vârstă 7-18 ani.
Conceptul de epuizare profesională sau „burnout” nu mai este rezervat exclusiv angajaților din mediul corporate, ci a devenit o epidemie silențioasă în rândul elevilor. În sistemul educațional din România, peste 300.000 de elevi sunt supuși anual presiunii intense generate de Evaluarea Națională și examenul de Bacalaureat. Din acest număr, aproximativ 173.000 de candidați se află în clasa a VIII-a, iar 143.000 pregătesc examenul de bacalaureat. Totuși, epuizarea mintală nu se manifestă doar în perioada imediat anterioară examenelor, ci se acumulează gradual pe parcursul întregului ciclu liceal, alimentată de o combinație toxică de factori structurați.
Primul factor este presiunea orientată spre note, în detrimentul procesului de învățare. Sistemul de evaluare actual pune accent pe ierarhizare și scoruri finale, ignorând progresul individual.
Un elev care obține nota 7 este considerat „sub așteptări”, nu „bine”, generând o anxietate de performanță cronică, provenind din școală, din meditații și din familia de origine.
O meta-analiză care a analizat 52 de studii distincte a confirmat existența unei legături directe și clare între presiunea academică excesivă și apariția tulburărilor de anxietate și depresie.
Al doilea factor critic îl reprezintă dimensiunea mare a claselor, care duce la diluarea atenției didactice. În liceele publice din România, numărul elevilor dintr-o clasă oscilează de obicei între 28 și 35 de persoane. Un singur educator trebuie să gestioneze 35 de personalități distincte, cu nevoi și ritmuri de asimilare diferite, într-un interval de timp limitat la 50 de minute.
Consecința este dublă: elevii care întâmpină dificultăți devin invizibili pentru cadrelui didactic, iar cei cu performanțe ridicate nu primesc stimularea intelectuală necesară.
Studiul Tennessee STAR, una dintre cele mai citate lucrări de cercetare în domeniul educației, a demonstrat că elevii din clasele mici (cu 13-17 membri) obțin rezultate semnificativ superioare față de cei din clasele mari (cu 22-26 membri), efectul fiind cel mai pronunțat la elevii proveniți din medii dezavantajate.
Lipsa suportului profesional adecvat constituie, probabil, cea mai gravă problemă structurală.
Accesul real la consiliere psihologică este esențial!
În media, unui consilier școlar din România îi revin 756 de elevi, depășind cu 50% plafonul legal prevăzut de legislație, care este de 500 de elevi.
Chiar și atunci când funcția de consilier este ocupată, rata de utilizare a serviciilor este scăzută: doar 17% dintre elevi apelează la specialist.
Barierele principale includ lipsa încrederii, prezența fizică redusă a consilierului (adesea limitată la 1-2 zile pe săptămână în fiecare unitate școlară) și teama minorilor că problemele lor personale vor fi divulgate părinților sau profesorilor.
Rolul tehnologiei este adesea subestimat sau interpretat greșit. Un studiu realizat de UNICEF România în 2025 a confirmat o asociere puternică între timpul excesiv petrecut în fața ecranelor și scăderea stării de bine la copii și adolescenți, concomitent cu creșterea riscului de dezvoltare a anxietății și depresiei.
Rețelele sociale nu sunt singura cauză a problemei, dar acționează ca un amplificator, suprapunând presiunea comparației sociale asupra celor deja existente presiuni academice.
Recunoașterea semnelor de epuizare mintală la adolescenți este complexă, deoarece aceștia rar verbalizează explicit sentimentul de „burnout”.
Manifestările clinice variază: oboseala persistentă, chiar și după odihnă, indică o epuizare emoțională; scăderea bruscă a rezultatelor academice sugerează pierderea motivației, nu a capacității intelectuale; izbucnirile de furie sau plânsul nejustificat reflectă o suprasaturare emoțională; retragerea din activitățile preferate semnalează cinism și detașare, un simptom clasic al sindromului; durerile frecvente de cap sau de stomac reprezintă somatizarea stresului; iar expresia „nu mai are rost” sau „oricum nu contează” denotă sentimentul de ineficacitate, al treilea pilon al epuizării profesionale și personale.
Mediul școlar poate interveni activ pentru a contracara aceste tendințe negative. Cercetările și practica educațională modernă evidențiază câteva direcții de acțiune eficiente. În primul rând, reducerea dimensiunii claselor permite profesorului să cunoască fiecare elev nu doar prin nume, ci prin personalitate, ritm de lucru și dificultăți specifice, facilitând intervenția preventivă înainte de agravarea problemelor.
Într-un liceu privat cu clase de 15-20 de elevi, fiecare adolescent este vizibil; în schimb, într-o clasă de 35, elevii care nu solicită ajutor activ devin simple statistici.
În al doilea rând, accesul real la consiliere psihologică este esențial. Este necesară înlocuirea modelului actual, în care un consilier servește 756 de elevi și este prezent doar două zile pe săptămână, cu un specialist integrat permanent în viața școlii, accesibil și lipsit de stigma socială.
Unele instituții private, precum IOANID School, implementează deja acest model, având un psiholog cu normă întreagă și un program de bunăstare integrat direct în curriculum.
În al treilea rând, trecerea de la evaluarea sumativă la cea formativă schimbă perspectiva. Feedback-ul continuu înlocuiește verdictul final, proiectele substituie testele-surpriză, iar autoevaluarea și reflecția înlocuiesc clasamentele rigide.
Aceste practici reduc anxietatea de performanță fără a diminua standardele academice.
În al patrulea rând, programele de educație socio-emoțională trebuie să fie tratate ca o componentă structurală a programului, nu ca o activitate opțională sau o oră liberă. Abilitatea de a-ți recunoaște emoțiile, de a gestiona stresul și de a solicita ajutor nu este un talent înnascut, ci o competență care se dobândește prin exersare.
În fine, relația profesor-elev se transformă în clasele mici. Educatorul devine un mentor care observă schimbările de comportament, identifică perioadele dificile ale elevului și adaptează așteptările fără a le elimina complet. Alegerea mediului școlar contează semnificativ, deoarece sănătatea mintală a adolescenților nu este responsabilitatea exclusivă a părinților sau a psihologilor. Mediul în care un tânăr petrece 6-8 ore pe zi, cinci zile pe săptămână, timp de patru ani, îi modelează fundamentele psihologice.
Diferența dintre un mediu care generează presiune cronică și unul care oferă provocare într-un cadru de siguranță emoțională poate determina diferența dintre un adolescent care se dezvoltă armonios și unul care doar supraviețuiește.
Datele statistice sunt clare: anxietatea și epuizarea mintală la adolescenți sunt în creștere. Soluția nu constă în scăderea așteptărilor, ci în crearea unor medii în care performanța nu este obținută cu prețul sănătății mintale. Când parintii evaluează opțiunile de liceu pentru copilul lor, ar trebui să includă în lista de criterii întrebări specifice: Cât de mare este numărul de elevi dintr-o clasă?
Există un consilier sau un psiholog prezent permanent? Cum arată o zi obișnuită, nu doar din punct de vedere academic, ci și emoțional?
Sursă: gokid
Conținut scris de redacția noastră parintiinpas.ro / GOKID și asistat AI.
Alte articole: