O lume
Acum mai bine de zece ani, am încercat să programez o fetiță de 11-12 ani la cabinet, împreună cu mama ei. Fără succes… agenda micuței era mai plină decât a mea.
Ultimele știri
Purtătorul de bebeluși DIY: O îmbrățișare personalizată, fără cusături
Câștigă o saltea de pătuț Newton Baby: Șansa ta lunară pentru un somn liniștit!
Cum să menții rutina de somn a copilului în călătorii: Ghid pentru părinți
Doliul nesprijinit: Leggings-ii de maternitate, o amintire a pierderiiPe lângă școală, avea meditații la aproximativ patru materii (nu pentru că nu se descurca, ci pentru că trebuia să exceleze), performa în trei sporturi și avea o viață socială plină de evenimente, atât pe cont propriu, cât și cu familia.
Între toate aceste activități, petrecea ore întregi în trafic, în mașina care o ducea dintr-un loc în altul, prin București și în afara lui. Programul ei era atât de aglomerat încât nu mai era loc pentru nimic altceva.
Și, ce să vezi, nu a putut renunța la nimic pentru a veni la cabinetul de psihoterapie… Mi-a părut rău pentru copilul acela, lipsit de copilărie.
Vacanțe pierdute și stres cotidian
Ducea o viață atât de intens controlată, atât de lipsită de spontaneitate și joacă, la o vârstă la care jocul și spontaneitatea sunt definitorii și un privilegiu pe care nu-l va mai avea niciodată în viața de adult. Sunt momente ca acestea în care aș vrea să știu ce face acum, cum e, ce fel de adult a devenit, dacă e sănătoasă și fericită, dacă își trăiește propriile visuri și își urmărește propriile obiective, sau dacă, fără să-și dea seama, continuă să trăiască după cele stabilite odată de părinții ei.
Spiritul acestei lumi, în care majoritatea dintre noi ne sacrificăm sănătatea, familia și viața pentru a câștiga suficient cât să trăim decent – nu pentru a fi bogați – ne ține prinși într-o roată de hamster, unde ne consumăm aproape tot timpul și toată energia. Chiar și sărbătorile noastre și-au pierdut farmecul.
Alergăm după cadourile perfecte, după cele mai avantajoase pachete de servicii, irosim săptămâni întregi înainte de marile sărbători hoinărind prin magazine în căutarea cadourilor potrivite, a cumpărăturilor, a curățeniei generale și a pregătirilor nesfârșite.
Robotim ca Marta, sora lui Lazăr, care a înviat din morți, în loc să ne petrecem acele zile înălțându-ne sufletele prin mai multe rugăciuni, postind, arătând o umilă recunoștință pentru ceea ce avem, împăcându-ne cu noi înșine și cu cei cu care nu ne-am certat, stând la picioarele lui Dumnezeu, ca Maria, sora Martei.
Prețul productivității
Chiar și vacanțele copiilor noștri nu mai sunt cum erau.
Nu mai este un secret că lucrăm mai mult decât părinții și bunicii noștri pentru mai puțini bani, dacă privim lucrurile în termeni de putere de cumpărare, în timp ce plătim taxe tot mai mari. Deși casele noastre sunt echipate cu numeroase aparate de înaltă performanță, care ne ușurează mult sarcinile domestice, avem totuși mai puțin timp liber decât generațiile dinaintea noastră.
Dormim mai puțin, mâncăm mai puțin sănătos și, paradoxal, în multe feluri trăim mai rău decât oamenii născuți în anii războiului sau imediat după război. Cum am ajuns aici? Economia modernă este tot mai orientată către o creștere accelerată a productivității și reducerea costurilor pentru a maximiza profitul.
În practică, acest lucru se traduce adesea prin mai multă muncă, mai multă presiune și mai puțin răgaz.
Sursă: familiaortodoxa
Conținut scris de redacția noastră parintiinpas.ro / Dana Costache și asistat AI.
Alte articole: