Educatie

Lecția Turciei pentru școlile din România: vizitele profesorilor acasă la elevi schimbă educația

Cristina Călin, redactor · 5 min citire
Lecția Turciei pentru școlile din România: vizitele profesorilor acasă la elevi schimbă educația

Cum se schimbă dinamica dintre școală și familie?

Transformarea fundamentală a sistemului educațional din Turcia: de ce vizitele la domiciliu ale cadrelor didactice redefinesc raportul dintre școală și familie

Ultimele știri

Numele de bebeluși Walton care lucrează dincolo de spectacolNumele de bebeluși Walton care lucrează dincolo de spectacolRegistru de cadouri pentru bebeluș: ghid anti-stres pentru părinții debutanțiRegistru de cadouri pentru bebeluș: ghid anti-stres pentru părinții debutanțiStresul fetelor: Ce le doare cu adevărat și ce cer de la părințiStresul fetelor: Ce le doare cu adevărat și ce cer de la părințiCele mai bune rezervări pentru adolescenți 2026Cele mai bune rezervări pentru adolescenți 2026

Analiza comparativă a performanțelor academice relevă faptul că Turcia a reușit să depășească România la cea mai recentă evaluare PISA.

Această supranumire nu este rezultatul unor salturi bruște, ci al unei evoluții constante, susținute de o serie de reforme structurale implementate pe termen lung.

Contrar așteptărilor comune, progresul nu a fost generat de o injectare masivă de capital financiar în bugetul educațional, ci de o revizuire profundă a metodologiei de pregătire a personalului didactic, a criteriilor de evaluare a elevilor și a mecanismelor de monitorizare continuă a traiectoriei școlare de la un an la altul.

Un aspect crucial al acestei transformări constă în apropierea instituției școlare de nucleul familial, transformând implicarea părinților într-un pilier esențial al procesului de instruire și formare.

În contextul actual din Turcia, prezența somnolenței unui elev în timpul cursurilor nu mai este interpretată automat ca o manifestare a lenei sau a lipsei de motivație. Dimpotrivă, această situație declanșează un lanț de reacții în care profesorul, consilierul școlar sau chiar directorul instituției se deplasează la domiciliul minorului pentru a identifica cauza rădăcinii problemelor.

În cazurile în care diagnosticul indică dificultăți economice, școala inițiază o mobilizare activă pentru sprijinire, evitând metodele clasice de strângere de fonduri și optând, în schimb, pentru identificarea unor oportunități de angajare pentru părintele afectat.

Serkut Kızanlıklı, specialist în domeniul literaturii și expert în pedagogie, care conduce de peste o decenie programe de formare pentru profesori români, subliniază în interviul său acordat publicației „Totul Despre Mame” diferențele specifice dintre cele două sisteme, evidențiind totodată punctele forte ale României față de Turcia.

Cine este specialistul Serkut Kızanlıklı?

El susține că dialogul între cele două națiuni este extrem de pertinent, având în vedere similaritatea profilurilor socio-culturale, ceea ce permite transferul eficient al practicilor reușite. Kızanlıklı avertizează că replicarea mecanică a modelului estonian, de exemplu, nu ar produce rezultate identice, insistând asupra necesității de a studia țări cu contexte similare.

Interogarea privind creșterea punctajelor Turciei la testele PISA și reformele adoptate de Ministerul Educației pentru a obține astfel de rezultate primește Serkut Kızanliqué explică că ministerul turc a urmărit simultan mai multe direcții strategice. O axă majoră privește instruirea din ciclul primar, unde, deși componenta academică își păstrează importanța, a fost integrată sistematic educația valorică. Respectul, colaborarea și alte virtuți, care anterior erau transmise exclusiv în sfera privată a familiei, sunt acum cultivate și în sala de clasă. Motivația acestei schimbări vine din riscul ca noua generație să piardă contactul cu aceste valori fundamentale, motiv pentru care acestea au fost încorporate în curriculum.

Există săptămâni tematice și activități speciale dedicate acestor subiecte, dar ele sunt împletite și cu lecțiile standard.

O altă schimbare structurală de amploare vizează dinamica dintre școală și familie. În trecut, părinții erau percepuți adesea ca beneficiari pasivi sau „clienți” ai serviciilor școlare.

În ultimele aproximativ zece ani, perspectiva s-a inversat radical: familia nu mai este tratată ca o entitate externă, ci ca o componentă integrantă a ecosistemului educațional.

Schimbările comportamentale ale copiilor, accelerate de prezența internetului și de transformările societale, au generat noi provocări, precum consumul de substanțe psihoactive sau alte forme de comportamente negative.

Pentru a contracara aceste tendințe, școala este obligată să construiască o alianță fermă cu familia, implicând activ părinții în procesul educativ.

Ce schimbări comportamentale au copiii?

Întrebarea privind modalitățile concrete de implicare a părinților este Deși ședințele periodice cu părinții sunt deja o practică obișnuită, există încă două niveluri de intervenție. Primul este descentralizarea, care a conferit școlilor o autonomie mai mare, permițând consiliului instituției să ia decizii adaptate nevoilor specifice ale comunității locale.

Un exemplu emblematic, în special în ciclul primar, este instituirea vizitelor la domiciliu. În Turcia, directorul, profesorul sau consilierul psihologic au dreptul și obligația de a vizita familia unui elev care prezintă dificultăți. Această practică este aplicabilă atât în mediul rural și urban mic, cât și în metropole precum Istanbul.

De regulă, astfel de intervenții se adresează familiilor care traversează crize economice, divorțuri sau alte tensiuni sociale. Pentru a asigura continuitatea școlară a elevului, administrația și cadrele didactice pornesc un proces de urmărire individualizată.

Frecvența acestor vizite nu este rigidă, nefiind impus un număr fix anual.

Ele se realizează la cerință, ori de câte ori școala identifică o nevoie urgentă. Înțelegerea situației reale a elevului și a dinamicii familiale permite o reinterpretare a comportamentului său.

De pildă, dacă un elev adoarme frecvent sau devine lent în ritmul de lucru, judecarea sa exclusiv pe baza acestor manifestări ar putea duce la pierderea sa din circuitul educațional.

Este imperativ ca profesorul să se întrebe de ce apare această disfuncție. Dacă lecția este identică pentru toți, de ce reacția unui singur elev diferă? Reacția părinților la aceste vizite este variabilă.

La început, mulți dintre ei, în special din familiile de imigranți, pot interpreta deplasarea școlii la domiciliu ca o formă de control sau supraveghere.

Sursă: totuldespremame

Conținut scris de redacția noastră parintiinpas.ro / Cristina Călin, redactor și asistat AI.

Alte articole:

Lasă un comentariu