Educatie

Părinți, profesori și elevi pot trimite opinii despre regulamentul EU Kids Act până la 26 noiembrie 2026

Alexa Stănescu · 9 min citire
Părinți, profesori și elevi pot trimite opinii despre regulamentul EU Kids Act până la 26 noiembrie 2026

Ce a remarcat reprezentantul de înalt rang al Comisiei Europene?

Părinții, profesori și elevi au posibilitatea de a exprima punctele de vedere privind proiectul de regulament EU Kids Act până la data de 26 noiembrie 2026, anunță Comisia Europeană printr-un comunicat oficial. Această inițiativă are ca scop principale colectarea de observații și sugestii provenite din diverse categorii de actori implicați în viața copiilor, inclusiv minorii înșiși, părinții sau tutorii legi, cadrul didactic și alți specialiști din domeniul educației, precum și reprezentanții platformelor digitale menționate în textul propunerii.

Ultimele știri

Cum transformați curățenia curții într-o distracție pentru toată familiaCum transformați curățenia curții într-o distracție pentru toată familiaBanii de plastic și ecranele: De ce educația financiară a copiilor a devenit o urgențăBanii de plastic și ecranele: De ce educația financiară a copiilor a devenit o urgențăAlegerea biberonului ideal: De ce sticla borosilicată a cucerit părinții moderniAlegerea biberonului ideal: De ce sticla borosilicată a cucerit părinții moderniCum să îți ajuți copilul să se adapteze ușor la ora de iarnăCum să îți ajuți copilul să se adapteze ușor la ora de iarnă

Se menționează expres că proposta legislativă a fost publicată pentru prima dată pe 17 septembrie și introduce o serie de măsuri privind protecția copilului în mediul online, printre care posibilitatea pentru părinți de a gestiona durata și natura interacțiunilor pe rețelele sociale, fără însă să poată accesa conținutul conversațiilor private ale copilului.

De asemenea, se precizează că unitățile de învățământ ar putea avea rolul de a elibera atestări digitale privind vârsta elevilor, într-un cadru care să respecte standardele de confidențialitate și protecție a datelor personale. EU Kids Act reprezintă, deci, o iniciativă de normativă comunitară, iar dispositionele sale nu au încă intrat în vigoare; forma sa definitivă va rezulta din procesul de negociere între Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.

Pentru a înțelege mai bine implicațiile acestui proiect, se recomandă citirea unui interviu realizat de Edupedu cu Anca Velicu, care funcționează drept cercetător principal în cadrul studiului EU Kids Online pentru România.

În cadrul discuției, ea subliniază că folosirea termenului „nativi digitali” tende să ascundă realitățile dificile cu care se confruntă numeroșii copii în mediul virtual, reducându-i experiența la o presunță de innate adeptete tehnologică.

În același timp, ea acordă atenție speciale rolului fondamental al școlii în formarea unor competențe critice necesare pentru navigarea sigură și responsabilă în spațiul digital, remarcând că instituțiile de învățământ trebuie să devină centruri de educare la mediatică și la etica utilizării tehnologiei. Pe lângă aceste considerații teoretice, se invită publicul la a lasa mesajele și recomandările în spațiul dedicat feedback-ului, menționând clar că intervalul pentru depunerea punctelor de vedere se va încheia exact la 26 noiembrie 2026.

Toate contribuițiile primite până la acea dată vor fi prelucrate de către serviciile Comisiei Europene, care le vor sintetiza într-un raport cuprinzător, apoi le vor prezenta fata de colegii legislativi din Parlamentul European și Consiliu, cu scopul de a enrișdea debatul public și de a informa procesul de adoptere a normei finale.

În declarație oficială, Comisia specifică că baza acestui proiect va fi formată dintr-o gamă largă de dovezi empirice și consultări structurate, printre care se numără raportul elaborat de copreședinții Grupului de lucru special pentru siguranța copiilor în mediul online, discutări direcționate copii, părinți și educatorii, precum și rezultatele unui studiu de cercetare efectuat în anul 2026 privind modul în care tinerii interacted cu serviciile digitale. În continuare, Comisia detaliază obiectivele concrete ale EU Kids Act, explicând că prin intermediul acestui acte normativ se urmărește creșterea siguranței minorilor în mediul online pe teritoriul întregii Uniuni Europene printr-o combinație de mecanisme preventive și reactive.

Printre acestea se numără introducerea unei restricții privind momentul de acordare a accesului la platformele de comunicare socială, aplicarea unor standarde riguroase în domeniul siguranței prin proiectare (safety by design), implementarea de sisteme de verificare a vârstei pentru a asigura confidențialitatea datelor personale și aplicarea coerentă și eficientă a dispozițiilor legale existente. Cum se orientă abordarea practică? În cadrul unei abordări mai practice orientate spre înțelegerea de către publicul larg – în special profesori și părinți – se explică ce implicații pratique are propunerea pentru utilizatorii tineri.

Se afirmă că texteul legislativ propus de Comisia Europeană în data de 17 septembrie imposează unele limitări privind crearea și utilizarea conturilor pe anumite rețele de socializare și platforme de conținut video, simultan prevedând obligații de siguranță suplimentare pentru operatorii din domeniul jocurilor online, aplicațiilor bazate pe inteligență artificială de tip chatbot și magazinele de software digitale.

Un reprezentant de înalt rang al Comisiei Europene a remarcat, într-un context de clarificare, că scopul acestei inițiative nu este în niciun caz celui de a exercita supraveghere detaliată asupra fiecărui individ, fiecărei familii sau asupra activităților zilnice ale acestora, ci mai bine de a promova utilizarea unor instrumente tehnologice care să respecte și să protejeze sfera privată a utilizatorilor, în special a minorilor. În continuare, se adresează o întrebare esențială: ce poate face efectiv un părinte sau tutor prin intermediul instrumentelor prevăzute de regulament și ce aspecte rămân exclusiv sub controlul copilului?

Conform dispozițiilor din articolul 6 al propunerii, pentru adolescentii care au împlinit 13 ani dar nu au încă atins pragul de 15 ani, există posibilitatea de a deschide conturi cu funcții reduse, condiționată de acordul furnizorului de serviciu și activată exclusiv de către un adult responsabil – fie părintele, fie tutorul legal.

Acest oficiant a subliniat că, în acest scenariu, numai părintele sau tutorul are autoritatea de a iniția crearea contului, iar furnizorul oferă această opțiune doar dacă a inclus-o în propria gamă de servicii. De asemenea, a remarcat cu insistență că titularul juridic și efectiv al contului în cauză este adultul, nu minorul, aspectul acestuia având implicații directe privind Pentru a valida eligibilitatea, la momentul deschiderii contului trebuie verificată împlinirea vârstei minimale de 13 ani de către adolescent și se confirmă asumarea responsabilității părintești de către adultul care realizează înregistrarea.

Odată ce contul este activ, instrumentele de control parental trebuie să fie menținere în funcție continuu, fără interrupții.

Ce detalii tehnice se revăd?

Conform declarației aceluiași oficial de înalt rang, părintele sau tutorul are facultatea de a estabelește un limită zilnică de utilizare care nu poate depăși o oră, iar această restricție poate fi setată și la un nivel mai mic, în funcție de aprecierea familiară.

În plus, adultul are posibilitatea de a aproba sau de a respinge fiecare cerere de legătură nouă initiata de minor, de a limita numărul total de contacte permise pe cont și de a administra setările de siguranță asociate profilului, inclusiv facultatea de a semnaliza conținutul considerat prejudicial sau nepotrivit. Totuși, se subliniește clar că acest cadru de control nu include în niciun caz posibilitatea de accesare a mesajelor private sau a conversațiilor pe care minorul le tine cu alții.

„Nu pot vizualiza discuțiile minorului”, a declarat oficialul, explicând că aceste interacțiuni sunt protejate prin design și transparență, iar adolescentul este informat în timp util că instrumentele de supraveghere părintești sunt active, eliminând astfel orice percepție de monitorizare ascunsă sau nefaptă.

În continuare, se analizează prevederea din articolul 20 al textului de propunere, care pune accentul pe necesitatea respectării autonomiei și integrității vieții private ale minorului, interzicând orice măsură care ar putea duce la o restricție disproporționată a drepturilor sale. De asemenea, acest articol prevede obligația de a informa copilul în fiecare moment în care un instrument de control parental este activat sau modificat, asigurând astfel transparența și consimțământul informat al minorului în proces.

Se revăză apoi la detalii tehnice referitoare la limita de o oră pe zi prevăzută de articolul 6, care stipulează că părinții sau tutorii trebuie să fie în stare să establishă un plafon maxim pentru timpul petrecut pe platformă prin intermediul contului respectiv, astfel încât acest acces să nu depășească 60 minute în cadrul unei zile calendaristice.

Se specifică, totuși, că această limită se referă exclusiv la utilizarea efectuată prin acel cont particular și nu implică un sistem de agregare automată a timpului petrecut pe mai multe servicii digitale diferite. În același context, articolul 20 introducere o cerere privind interoperabilitatea instrumentelor de control parental oferite de platformele de mare dimensiune cu soluțiile furnizate de furnizori terți, prevedând că această compatibilitate trebuie să respecte standardele tehnice și operaționale estableite în textul propunerii, iar detalii suplimentare în acest sens vor fi establishte prin intermediul unor acte delegate ale Comisiei Europene.

Se trece apoi la o situație specifică: copiii cu vârsta sub 13 ani și accesul la servicii video adaptate vârstei. Conform dispozițiilor din articolul 7, pentru această categorie de varstă, propunerea prevede un mecanism de acces distinct, restricționat și total depinzător de contul adultului.

Mai precis, se specifică că orice utilizare a acestor platforme video speciale se face exclusiv prin intermediul contului unui părinte sau tutor, fără ca să fie creat sau alocat niciun cont în numele minorului. Textul menționează expres că acest tip de acces este activat și gestionat prin unele din următoarele modalități: prin instrumentele de control parental prevăzute la articolul 20, prin alte setări de control familial disponibile în contul adultului sau prin configurări directe efectuate pe dispozitivul folosit de adult.

În plus, se stabilizează că părintele trebuie să declare corect vârsta copilului, să aibă posibilitatea de a estabelește o durată maximă de utilizare de o oră pe zi și să poată opri accesul în orice moment, după bunul său judecător.

Totuși, se exclud expres copiii cu vârsta sub trei ani de la această facilitate, deoarece pentru această grupie de varstă nu este considerată potrivită nici o formă de acces, chiar și sub supraveghere adultă. Furnizorii de asemenea servicii sunt obligați să permită utilizarea exclusiv de către grupa de varstă pentru care au fost proiectate, să publice o evaluare detaliată a efectelor produselor lor asupra dezvoltării copilului și să blocheze activ conținutul care nu este adecvat pentru publicul țintă.

În plus, se prevede că platformele trebuie să ofere un mecanism prin care să se limiteze utilizarea contului adultului atunci când acesta este pus la dispoziție minorului pentru acces la servicii adaptate copiilor, evitând astfel riscul de expunere neintentionată la materialele neadecvate.

Se sottolinează, totuși, că această prevedere nu constituie o excepție de natură generală care să permită copiilor sub 13 ani să folosească fără restricții conturile de socializare ale părintelui, ci plutôt o măsură altamente contextuală și limitată. Se trece apoi la o distincție conceptuală esențială: diferenta dintre verificarea vârstei („age verification”) și asigurarea vârstei („age assurance”).

Oficialii au explicat că primul termen se referă la procesul prin care se determină, pe baza de dovezi concrete și verificabile, dacă un utilizator a depășit sau nu uncertain prag de vârstă – de exemplu, dacă are mai mult de 15 ani.

În contrast, „age assurance” include un spectru mai larg de tehnici, care pot combina elemente de estimare, inferență statistică sau verificare directă, dar exclusiv dacă nu se bazează doar pe declarația voluntară a utilizatorului despre propria vârstă.

Sursă: edupedu

Conținut scris de redacția noastră parintiinpas.ro / Alexa Stănescu și asistat AI.

Alte articole:

Lasă un comentariu