Ce au cu adevărat nevoie copiii de 1 Iunie, de Ziua Copilului?

De ce reacționează părinții violent când copilul e diferit?

Niciun părinte nu începe pe drum cu gândul de a-şi răni copilul. Doar că niciun părinte nu trăieşte în vid, nu simte sau nu ia decizii de unul singur.

Ultimele știri

Mamele din România se simt discriminate la locul de muncă și renunță la carieră pentru copiiAjutarea copiilor să stea în pat și să doarmă noapteaSomnul liniștit al bebelușului: Ghid practic pentru părințiCoșmar pentru părinți: Asigurarea refuză acoperirea îngrijirilor neonatale pentru gemeni

Cu toţii facem parte dintr-o comunitate, iar acest lucru ne modelează aşteptările şi reacţiile. Când un copil îi spune tatălui său că este „altfel,” discuţia nu este neapărat intimă, caldă, ceai. Ușa vine pe perete dintr-o dată și vine în gura lumii, o persoană zgomotoasă cu degetul ameninţător îndreptat spre părinte.

Iar gura lumii nu se naşte din nimic, ci este alimentată constant de discursul public al diferiţilor politicieni. Aceşti politicieni vorbesc despre o „agendă gay,” când de fapt este vorba de viaţa copiilor şi a părinţilor aruncaţi brusc între ciocan şi nicovală. Dacă discursul public s-ar concentra asupra diversității și incluziunii, presiunea socială asupra părintelui ar scădea.

Cu alte cuvinte, teama de a fi exclus din comunitate, atât el cât şi copilul său, este activată în acel părinte. De aici, reacţii diferite, de la „acasă poţi fi cine vrei, dar nu” până când „pleacă, nu mai eşti copilul meu.” În primul caz, vorbim despre trauma unei persoane despre care tatăl său spune că greşeşte, că poate fi doar cine este în umbra dormitorului său, ca şi cum ar purta o vină care trebuie ascunsă de ochii lumii.

Cu toate acestea, al doilea caz cauzează tragedii care depășesc traumele și ajung la consumul de substanțe, abandonul școlar, în multe cazuri sinucidere.

Puştiul nu e dat afară pentru că a dat-o în bară.

De ce e exclus copilul din comunitate?

E dat afară ca familia să pară curată în ochii celorlalţi. Societatea cere copilului să dispară pentru ca adulţii să nu fie întrebaţi, judecaţi sau calomniaţi. Iar acești adulți, la rândul lor, trăiesc sub presiunea unui spațiu public care dă microfonul celor care transformă frica în voturi.

Pentru acești oameni, copilul LGBTQA + devine tema campaniei. Pentru copil, consecințele sunt concrete: stradă, violență, trafic, boală și moarte. Un copil dat afară din casă pierde mai multe lucruri în aceeaşi zi: pat, mâncare, acte, bani, haine, şcoală, doctor, încredere şi protecţie.

Strada nu e o lecţie morală. E un pericol iminent. Mesajele publice de ură și discriminare nu sunt decor.

Ele generează reacții profunde în conștiința publică, lucruri care rădăciniază în timp și slăbesc țesutul social în ansamblu.

Pe 1 iunie, un copil nu are nevoie de discursuri despre familie, morală sau tradiţie. Are nevoie de o uşă care să nu se închidă în faţa lui.

Are nevoie de un părinte să se uite la el fără ruşine şi să spună: „Eşti al meu. Te iubesc necondiţionat. Vei fi mereu în siguranţă acasă.”

Sursă: cotidianul

Conținut scris de redacția noastră parintiinpas.ro / Alina Stan și asistat AI.

Alte articole:

Mamele din România se simt discriminate la locul de muncă și renunță la carieră pentru copii…Joaca, esențială pentru fericirea și dezvoltarea copiilor, dar neglijată din lipsă de timp…Să navigăm în discuții dificile…Cum să faci față părinților intruzivi și să îți protejezi relația de cuplu?…