Copilul încearcă săptămâna de viață, ce descoperă?
N-am nimic interesant cu care să mă joc! De ce copilul spune asta chiar și când camera e plină de jucări
Ultimele știri
Numele de bebeluși Walton care lucrează dincolo de spectacol
Registru de cadouri pentru bebeluș: ghid anti-stres pentru părinții debutanți
Stresul fetelor: Ce le doare cu adevărat și ce cer de la părinți
Cele mai bune rezervări pentru adolescenți 2026Când părinții îi propun unei jucări, copilul o ia, o pune jos după câteva minute și, fără remords, trece la alta. Câți de jucători are realmente un copil? Există Momentele în care jucările devin obstacol în loc să înrichesc jocul?
De la momentul în care copilul încearcă prima săptămână de viață, părinii se simt înghitite să ofere cel mai noule accesorii, dispozitive și jucători, în speranța de a furniza un început optim. În realitate, mulți descoperă repede că aceste produse se adună, iar spațiul și locul de guardare devin scarse. À mesure ce copilul matură, cantitatea de jucători crește, iar adăugarea darurilor de la bunici, tânți și alti prieteni transformă colecția într-un punct greu de gestionat, atât pentru părinți, cât și pentru copiii, care nu mai pot găsi plăcere în ceea ce având.
Paradoxul înseamnă că reducerea numărului de jucători poate conduce la o cantitate mai mare de jocuri. Jurnalații de la parents. com au contactat specialiști și părinți pentru a discuta privind ce cantitate de jucători este realy necesară copiilor. Copiii pot demonstra o atenție semnificativă atunci când aveau doar patru jucători la dispoziție, în loc să fie confrunți cu un abonament de 16 de artefacte.
În studiu realizat pe grup de copii dintre 18 și 30 luni, aceștia au petrecut mai mult timp la fiecare jucărie și au explorat mai multe variante de joc când numărul opțiunilor a fost mic.
Evan Gold, tată și citat de magazine Parents, a descoperit problema în apartamentul său, dimenționat de creșterea colecției de jucători. Pentru a decide ce merită păstrat, a evaluat funcționalitatea fiecărei jucări, impactul pe copil și nivelul de implicare în joc.
Există mult mai multă valoare în 10‑15 jucători cu funcții multiple decât în peste 50 de jucători cu o singură funcție, a spus el.
În experimentele sale, reducând colecția la jumătate, a observat că copiii se jucau mai mult timp și afișați o creativitate crescută.
Rachel, mamă de 6 ani, recunoaște acest scenariu?
Rachel, mamă unui copil de 6 de ani, descriază scenarioul care poate să se recunoască de multe părinți: Clăteauțul vizual al jucărilor mă stresează, pentru că se acumulează în străini și copilul se interessă doar de câteva dintre ele. Cu cât există mai multe lucruri, cu atât cresc timpul petrecut la căutare a locurilor comune pentru a folosi toate.
Nu poate estima numărul exact de jucători ai copilului ei, dar știe cu certitudine ce este folosit conștient: materiale pentru activități creative și obiecte folosite în joc de roluri.
Jucările cerute pentru sărbători sunt cele prime care dispar, ceea ce înseamnă pierderea bani și a spațiului, plus o călătorie ecologică, deoarece acestea se transformă repede în donații sau în gunoi, a adăugat ea.
Înainte de a adăuga încă o jucărie în colecție, ar fi mai util să se gândească la funcția sa reală pentru copil. Poate este posibilă în mai multe feluri, poate găsește o poziție în jocuri diferite sau funcționează într-un singur mod care pierde repede noutatea? Sally Macaluso, specialista în educație timpurie, educatoare și mamă de doi copii, susține că jucările care lase copilului liber să aleg cum să le folosească sunt mai bune.
Ejemplul ei include jucările clasice – cuburi, piese magnetice, materiale pentru activități creative – care pot fi utilizate în numărousa modalități și stimulează explorația. În schimb, jucările electronice pot deveni distrâtive și prea spectaculoase, limitând creativitatea și pierdeți viteza de noutate.
John Richer, psiholog menționat de The Guardian, a pointed out că greșelarea părinților este adesea a alege jucători care pot efectua multe lucruri, în loc să aleagă cele care permite copilului să execute multe acțiuni.
Când un copil întâmplă un obiect nou, trece prin dosetile de explorație și aplay. În etapa de explorație, copilul întrebă: Ce face acest obiect?.
Totuși, chiar și în cazul în care camera este plină de jucători, copilul poate declara lipsa de interese, iar schimbarea perspectivei – să se concentreze pe calitatea interacțiunii, nu pe cantitatea – poate transforma percepcionarea sa și poate redifica importanța choasa reală.
Sursă: totuldespremame
Conținut scris de redacția noastră parintiinpas.ro / Georgiana Mihalcea, redactor și asistat AI.
Alte articole:
