Dovezile arată că sprijinul partenerului contează mult!
De la împărțirea sarcinii mintale până la apariția emoțională, ceea ce face (sau nu) partenerul tău după nașterea copilului contează mult mai mult decât crezi. Ce se întâmplă cu mine?
Ultimele știri
Ce învață copii de la școală de la murdărie, slugurile și pământul umed
10 nume de bebeluși plini de speranță, inspirați de primăvara care trezirea naturii
O schimbare de scenariu ar trebui să facă parte din zona de recuperare PPD
Co-parenting după despărțire: 6 sfaturi pentru părinți separațiAceastă întrebare a trecut prin mintea lui Kara Kushnir în primele săptămâni nebunești după ce a avut fiul ei.
Ea se lupta să se conecteze cu el după o naștere traumatică care a sfârșit cu complicații medicale majore pentru ea și o ședere la NICU pentru el.
În același timp, Kushnir, un lucrător social clinic autorizat, era hipervigilant cu privire la siguranța și bunăstarea sa. Ea urmărea obsesiv fiecare alimentare, scutece murdare, minut de somn, și unce pompat. Ea se trezește în mod regulat pe tot parcursul nopții pentru a verifica respirația lui.
Era afectată de gânduri debilitante. „Nu mi-aș face singur baie fiului meu pentru că mi-a fost frică că se va îneca accidental și că va fi vina mea”, spune Kushnir.
Mai târziu, i s-a diagnosticat tulburarea post-traumatică de stres (TTSD), anxietatea postpartum (PPA) și tulburarea obsesivă-compulsivă postpartum (POCD). Dar pentru primele cinci sau șase luni din viața fiului ei, tot ce știa era că nu se simțea ca ea însăși. Alăptarea a fost un punct de durere special, deoarece ea se lupta să producă suficient lapte pentru a ține pasul cu cererile bebelușului ei.
„M-am simțit ca un eșec”, spune ea.
Într-o zi, soțul ei a intrat în dormitorul lor și a găsit-o plângând în timp ce pompea.
Mi-a spus, Am nevoie cu adevărat să știi că dacă ar trebui să înceteze să încearcă să alăpteze sau pompe chiar acum, va fi în regulă.
Dacă aveți nevoie de cineva care să vă dea permisiunea să vă opriți și să vă reamintească că nu este un eșec, vă rog să auziți de la mine. Fiul tău merită să fii bine.
Nu-i pasă ce-l hrănești, și te voi iubi și te voi sprijini indiferent de ceea ce alegi, pentru că ești mai important decât laptele matern, își amintește ea.
Nu sunt un eșec. Mă lupt. Aceste cuvinte au marcat începutul recuperării lui Kushnir.
Recunoașterea și validarea experienței soțului ei a devenit o oglindă prin care putea vedea o perspectivă diferită. Am fost capabil să recunosc, încerc atât de mult, și asta nu ar trebui să fie atât de greu. Nu sunt un eșec, sunt o luptă.
Asta e diferit, spune ea.
Cum afectează factorul partener PPD Este una dintre primele întrebări pe care prietenii, familia și chiar profesioniștii din domeniul sănătății le pun mamelor noi în timpul zilelor de nou-născut: Vă ajută partenerul? Ei iau partea lor corectă de veghe nocturnă? Îți iau copilul ca să ai timp să te duci, să mergi la plimbare, să mănânci? Are cineva grijă de tine?
Aceste întrebări nu se referă doar la corectitudine sau logistică. Suportul este esențial pentru bunăstarea noilor părinți.
Întregul prim an de la naștere este un an cu risc ridicat pentru îngrijorări precum depresia postpartum (PPD), PPA și POCD, spune Joy Baker, MD, OB/GYN cu sediul în Georgia, vicepreședinte al departamentului de obstetrie/ginekologie și pediatrie la Wellstar Health System.
Mulți factori contribuie la afecțiunile de sănătate mintală postpartum, inclusiv schimbările hormonale și influențele situațiilor, cum ar fi lipsa somnului și sarcina mintală care vine cu îngrijirea unui nou-născut.
Dar dovezile recente arată că un partener de sprijin, angajat poate face o diferență uimitoare în experiențele oamenilor cu PPD. Doar faptul că ai un partener te poate face cu 71% mai puțin susceptibil de a dezvolta simptome severe ale PPD, comparativ cu părinții singuri, relatează American Journal of Obstetrics and Gynecology.
Bineînțeles, calitatea relației contează, de asemenea.
Persoanele care au căsnicii fericite raportă de patru ori mai puțină durere perinatală (o măsură a depresiei, anxietății și stresului) în primul an postpartum, potrivit unei revizuiri din 2021 publicate în revista Healthcare.
Nu uitați că fair nu înseamnă întotdeauna equal. Uneori parteneriatele sunt de 50-50, dar uneori sunt de 80-20. Există mai multe modalități prin care un partener poate ameliora povara PPD sau a altor probleme de sănătate mintală postpartum. - Observarea steagurilor roșii.
Un partener este un observator extern.
Ei pot observa că nu vă comportați bine înainte de a vă înregistra, ceea ce este important deoarece cu cât puteți identifica mai repede simptomele și primiți ajutor, cu atât mai repede se poate realiza o recuperare sau o reducere a simptomelor, observă Jennifer Teplin, LCSW, fondatoare și director clinic al Manhattan Wellness. Pentru Kushnir, împingerea blândă a soțului ei a declanșat recuperarea ei.
El m-a încurajat să-mi cer ajutor și nu a vrut să mă simt rușinat de asta, ceea ce a fost una dintre cele mai mari lucruri care m-au ajutat, spune ea. - Să port mai multă greutate.
Dacă unul dintre parteneri are probleme cu sănătatea mintală, celălalt poate face mai multă muncă la domiciliu și la îngrijirea copiilor. Soțul lui Kushnir a intrat într-adevăr în rolul de îngrijire, explică ea. El s-a ocupat de fiul meu mult mai mult decât am făcut la început.
Oferă validare în loc de critică!
El a schimbat mult mai multe scutece decât mine, și nici măcar nu a clipit. Și chiar ai nevoie de partener să apară - mai ales când ai de-a face cu recuperarea postpartum, spune Baker. - Ascultă îngrijorările. Având o tablă de sonoritate pentru a-ți exprima îngrijorările sau întrebările - chiar dacă nu au răspunsuri - poate ușura unele dintre sentimentele emoționale Simplul sentiment că poți consulta partenerul tău sau altcineva despre problemele cu îngrijirea copilului te face de șapte ori mai puțin susceptibil de a dezvolta depresie postpartum decât cineva fără sprijin social, potrivit unui studiu din 2020 publicat în International Journal of Environmental Research and Public Health. - Advocat pentru tine.
În cazul în care aveți o perioadă dificilă, luarea unor măsuri pentru a găsi sprijin profesional poate părea imposibilă.
Partenerul dumneavoastră vă poate încuraja să obțineți ajutor și să participați la întâlniri cu medicul, vorbind în numele dumneavoastră atunci când este necesar.
Un partener vă poate ajuta să vă găsiți vocea cu furnizorii de îngrijire, astfel încât să puteți accesa ceea ce aveți nevoie, spune Baker.
Cum pot fi sprijiniți amândoi partenerii în perioada postpartum Cel mai mult dintre parteneri vor să fie sprijiniți; ei pur și simplu nu știu cum, spune Baker.
Acest lucru înseamnă că, chiar dacă știți că aveți nevoie de mai mult ajutor după naștere, poate că nu știți exact ce aveți nevoie sau cum să-i cereți celor dragi.
Simplul fapt de a fi conștient de greșelile obișnuite și neintenționate pe care le fac oamenii în această perioadă dificilă vă poate ajuta să le evitați în relațiile voastre și să vă dați limbajul de a vorbi despre problemele care apar.
Nu oferi încurajare.
În schimb, oferă validare. Când cineva exprimă că se luptă, partenerul îi răspunde adesea spunând ceva de genul: Ești o mamă grozavă!
Este o reacție înțeleasă, dar poate fi dezgustătoare. Partenerii vor să fie încurajați, dar mama spune, Hei, nu înțeleg asta. Am nevoie de ajutor.
Persoanele cu PPD sau cu alte afecțiuni de sănătate mintală nu au nevoie să fie încurajate sau încurajate - au nevoie să se simtă auzite și validate, și să li se dea timp să se concentreze asupra vindecării lor.
Un răspuns mai validant ar putea suna ceva ca, OK, acest lucru se poate întâmpla, mai ales în timpul postpartum. Să vedem ce trebuie să facem pentru a te face să te simți ca tine, sugerează Baker. Nu întreba: Cum pot să te ajut?
În schimb, ia-o în plină responsabilitate.
Propunerea cuiva de ce au nevoie adaugă o altă decizie unei minți care e deja copleșită sau nu se simte la fel de capabilă ca în mod normal, spune Teplin. În loc să întrebe, Ce pot face?
partenerii ar putea începe să identifice sarcinile de zi cu zi pe care le pot prelua pentru partenerul lor și orice lucru mic pe care îl pot face pentru a-i scapa de responsabilitate.
Reducerea procesului de luare a deciziilor poate fi o modalitate impactantă de a sprijini pe cineva cu PPD. În schimb, discutați rolurile în prealabil. Multe cupluri presupun că vor afla cum să împartă sarcinile de acasă odată ce copilul ajunge, spune Baker.
Acest lucru poate duce adesea la un partener să se simtă supraîncadrat și supraîncărcat - iar apoi trebuie să încerci să găsești cum să ajustezi diviziunea muncii atunci când ai de-a face și cu stresul și lipsa de somn a unui nou-născut. Asigurați-vă cum doriți să vă ocupați de spălare, gătit și mâncare de noapte înainte de a naște copilul - puteți întotdeauna să vă adaptați după cum este necesar, dar având un plan de joc va limita senzația de înecare când copilul va veni acasă, spune Baker.
Nu evita discuțiile dificile. În schimb, abordați sănătatea mintală direct, împreună.
Partenerii persoanelor cu PPD sau cu alte probleme de sănătate mintală postpartum evită adesea subiectul sănătății mintale sau depresiei în întregime din frică de a-și supăra partenerul, ceea ce poate contribui la sentimente de rușine sau izolare, spune Teplin.
Dacă este posibil, vorbește în mod explicit despre posibilitatea de a avea PPD, PPA sau POCD (pentru oricare dintre părinți) când ești însărcinată și planifică verificarea continuă a sănătății mintale pe parcursul perioadei de după naștere, sugerează ea. Atâta timp cât atingeți baza cu partenerul vostru, vă normalizați experiența lor și creați un spațiu de împărtășire, fără a fi nevoit să decideți să-l aduceți în discuție, spune Teplin.
Pentru Kushnir, sprijinul soțului ei a fost instrumental în vindecarea ei.
El a oferit sprijin emoțional și practic, încurajându-o să caute tratament și să-și asume partea de leu a datoriilor de gospodărie și de îngrijire a copiilor, astfel încât să se poată concentra pe ea însăși.
Încet-încet, ea a început să se simtă bine din nou.
Pe măsură ce soțul ei s-a ocupat de bunăstarea ei și a fiului lor, ea își dă seama în retrospectiv că, ca urmare, sănătatea sa mintală a fost priorizată. În privirea înapoi, el a avut cu siguranță depresie postpartum, spune ea. Se îngrijea de fiul meu și de mine și face tot, dar nimeni nu-l întreabă cum se simte. Îmi doresc ca și el să aibă mai multă grijă, datorită multor măsuri care au fost puse asupra lui în creșterea sa.
Acesta este mesajul pe care Kushnir îl dorește să-l transmită oricui va asculta: Nimeni nu este imune la luptele de sănătate mintală postpartum, iar sprijinul potrivit poate face toată diferența.
„Nu înseamnă că ești o mamă rea dacă ai probleme”, spune ea.
Înseamnă că îți pasă. Și meriți să te bucuri de copilul de care ai grijă.
Alte articole:
